Întrebări simple: Ce este P2P (peer-to-peer) și de ce este util?

Dacă folosești internetul în mod regulat, este foarte improbabil să nu fi auzit despre termenul peer-to-peer sau de acronimul P2P. Fie că a fost menționat într-un articol de știri, la televizor ori într-o conversație pe care ai avut-o cu un prieten, care ți-a spus că tocmai a descărcat ultimul episod din Game of Thrones, sigur te-ai întâlnit cu acest termen. Dacă vrei să știi ce este peer-to-peer și la ce este folosit, ar trebui să citești acest articol:

Ce este P2P sau peer-to-peer?

Peer-to-peer, sau P2P în forma sa prescurtată, se referă la rețele de calculatoare care folosesc o arhitectură distribuită. Asta înseamnă că toate calculatoarele sau dispozitivele care fac parte dintr-o astfel de rețea, împart între ele sarcinile. Dispozitivele care fac parte dintr-o rețea peer-to-peer se numesc peers (egali). Nu există “egali” privilegiați și nu există un dispozitiv administrativ în centrul rețelei.

Într-un fel, rețelele peer-to-peer sunt rețelele socialiste din lumea calculatoarelor. Fiecare peer este egal cu ceilalți și fiecare peer are aceleași drepturi și responsabilități. “Egalii” sunt atât clienți cât și servere în același timp.

Mai mult, fiecare resursă disponibilă într-o rețea de tip peer-to-peer este împărțită între participanți, fără a fi implicat niciun server central. Resursele împărtășite într-o rețea P2P pot fi lucruri precum procesoare, spațiu de stocare de pe discuri sau lățime de bandă în rețea.

Ce fac rețelele P2P (peer-to-peer)?

Scopul principal al rețelelor peer-to-peer este să împartă resurse și să ajute calculatoarele și dispozitivele să lucreze în colaborare, pentru a oferi un serviciu specific sau pentru a realiza o anumită sarcină. Așa cum am menționat mai devreme, P2P este folosit pentru a partaja tot felul de resurse de calcul precum putere de procesare, lățime de bandă în rețea și spațiu de stocare pe discuri. Totuși, cel mai comun scop pentru utilizarea de rețele peer-to-peer este partajarea de fișiere pe internet. Rețelele peer-to-peer sunt ideale pentru partajarea de fișiere deoarece ele permit calculatoarelor conectate la ele să primească fișiere și să le trimită simultan.

Ia în considerare următoarea situație: îți deschizi browserul web și vizitezi un sait web de unde descarci un fișier. În acest caz, saitul web se comportă ca un server, iar calculatorul tău se comportă ca un client care primește fișierul. Poți să compari acest scenariu cu un drum cu sens unic: fișierul pe care îl descarci este o mașină care merge de la punctul A (saitul web) la punctul B (calculatorul tău).

Dacă descarci același fișier printr-o rețea de tip peer-to-peer, folosind un site BitTorrent ca punct de pornire, descărcarea se realizează într-un mod diferit. Fișierul este descărcat pe calculatorul tău în bucățele mici care vin simultan de pe multe alte calculatoare aflate în rețeaua P2P care are deja acel fișier. În același timp, fișierul este și trimis (încărcat) de pe calculatorul tău la altele care îl cer și ele. Situația este similară oarecum cu un drum cu două sensuri: fișierul este ca o serie de mașini multe și mici care vin pe calculatorul tău dar care și pleacă spre alte destinații, atunci când sunt solicitate.

De ce sunt utile rețelele peer-to-peer?

Rețelele P2P au câteva caracteristici care le fac să fie utile:

  • Sunt dificil de dezactivat. Chiar dacă oprești un peer (egal), ceilallți continuă să funcționeze și să comunice. Trebuie să oprești toți participanții ca să dezactivezi rețeaua.
  • Rețelele peer-to-peer sunt extrem de scalabile. Adăugarea de noi participanți (peer-i) se face foarte ușor deoarece nu este nevoie de niciun fel de configurare pe vreun server central.
  • Din punct de vedere al partajării de fișiere, cu cât este mai mare o rețea peer-to-peer, cu atât este mai rapidă. Să ai același fișier stocat pe mai mulți participanți dintr-o rețea P2P înseamnă că atunci când cineva are nevoie să îl descarce, fișierul este descărcat din mai multe locații simultan.

De ce avem nevoie de rețelele peer-to-peer? Scenarii de utilizare legale pentru P2P

Avem nevoie de rețelele de tip peer-to-peer pentru a conecta calculatoare și dispozitive fără a fi nevoie să configurăm vreun server. Să trebuiască să creezi un server pentru orice faci este foarte scump și dificil de întreținut și multe persoane și organizații preferă alternative mai ieftine precum P2P. Ca să îți faci o idee mai bună, iată câteva exemple de scenarii de utilizare des întâlnite pentru rețelele P2P:

  • Când îți conectezi calculatoarele cu Windows de acasă la un Grup de domiciliu, creezi o rețea de tip peer-to-peer între ele. Ce sunt Grupurile de domiciliu? Un grup mic de calculatoare care sunt conectate între ele și partajează spațiu de stocare și imprimantele conectate la ele. Acesta este unul dintre cele mai comune utilizări ale tehnologiei peer-to-peer și Microsoft a ales să o utilizeze pentru a crea caracteristica numită Grup de domiciliu, disponibilă în Windows 7 sau mai nou. Unii oameni ar putea spune că Grupurile de domiciliu nu pot să folosească peer-to-peer deoarece calculatoarele sunt conectate la un router. Totuși, nu uita că router-ul nu are nimic în comun cu administrarea calculatoarelor care partajează resurse în Grupul de domiciliu. Router-ul nu funcționează ca un server ci doar ca o interfață sau poartă între rețeaua locală și internetul de afară. Dacă vrei, poți să găsești mai multe informații despre modul în care Microsoft a ales să implementeze tehnologia P2P, în aceste articole: Peer-To-Peer based Features in Win 7, [MS-HGRP]: HomeGroup Protocol și HomeGroup: A practical guide to domestic bliss with Windows 7.
  • Când creezi o rețea ad-hoc între două calculatoare, creezi de fapt o rețea peer-to-peer între ele.
  • Partajarea de fișiere mari prin internet se face de multe ori cu ajutorul unei arhitecturi de rețea P2P. De exemplu, multe platforme de gaming online folosesc P2P pentru a descărca jocuri pe calculatoarele utilizatorilor. Conform Wikipedia, Blizzard Entertainment distribuie Diablo III, StarCraft II și World of Warcraft. Un alt mare producător, Wargaming, face același lucru cu jocurile World of Tanks, World of Warships și World of Warplanes. Alții, precum Steam sau GOG aleg să nu folosească P2P și preferă să mențină servere de descărcare dedicate peste tot prin lume. Poate asta are de-a face cu faptul că multor țări nu le plac serviciile de tip peer-to-peer deoarece ele sunt folosite și pentru distribuirea de conținut piratat?
  • Actualizările Windows 10 sunt distribuite de pe serverele Microsoft dar și prin P2P. Poți să găsești mai multe informații despre această caracteristică aici: Optimize Windows 10 update delivery, aici: Microsoft to deliver Windows 10 updates using peer-to-peer techonology și aici: Microsoft clarifies Windows 10 peer-to-peer update controls.
  • Multe distribuții de Linux sunt distribuite prin descărcări BitTorrent care folosesc P2P. Astfel de exemple sunt Ubuntu, Linux Mint și Manjaro.

De asemenea, avem nevoie de rețele P2P deoaree ele sunt foarte ieftine de creat și menținut, în comparație cu rețelele centralizate, unde trebuie să ai servere care sunt tot timpul pornite și în funcțiune. Rețelele P2P sunt cea mai ieftină metodă de a distribui conținut deoarece ele folosesc lățimea de bandă a participanților și nu lățimea de bandă a creatorului conținutului. Drept urmare, multe companii mari precum Microsoft au început să prefere rețelele P2P pentru distribuția software-ului lor.

Puțină istorie a rețelelor P2P

Precursorul rețelelor peer-to-peer este USENET, care a fost dezvoltat în 1979. Era un sistem care permitea utilizatorilor să citească și să posteze mesaje/știri. Era și un sistem de rețea similar cu forumurile din ziua de astăzi, dar cu diferența că USENET nu se baza pe un server central sau pe un administrator. USENET copia aceleași mesaje/știri pe toate serverele din rețea. Similare, rețelele P2P distribuie și folosesc resursele disponibile lor.

Următorul eveniment important din istoria P2P a fost anul 1999, când a luat naștere Napster. Napster era un software de partajare de fișiere online care era folosit pentru a distribui și descărca muzică. Muzica partajată pe Napster era de obicei piratată și distribuția sa era ilegală. Totuși, asta nu a oprit utilizatorii din a folosi serviciul respectiv. Deși Napster a fost cel care a făcut P2P să fie cunoscut de toată lumea, Napster a eșuat în final și a fost închis de către autorități, din cauza conținutului care a fost distribuit ilegal prin intermediul său. Astăzi, P2P rămâne una dintre cele mai populare tehnologii pentru partajarea de fișiere pe internet, atât legal cât și ilegal.

Image source: Wikipedia

Utilizări ilegale ale rețelelor de tip peer-to-peer

P2P este o tehnologie controversată deoarece este folosită foarte mult pentru piratarea de conținut. Există foarte multe saituri web care oferă acces la conținut piratat precum filme, muzică, software sau jocuri, prin intermediul rețelelor P2P, datorită avantajelor pe care le are această tehnologie. Deși tehnologia în sine nu este ilegală și are multe utilizări legale care nu implică piratarea, modul în care unii oameni o folosesc este ilegal. Când folosești P2P, ai grijă să nu te implici în piratarea de conținut sau în alte utilizări interzise prin lege.

Concluzie

După cum ai văzut în acest ghid, tehnologia peer-to-peer este o tehnologie complexă care a apărut și este bazată pe un principiu simplu: descentralizarea. De asemenea, știm acum că scopul ei este unul onest, dar utilizarea sa nu este întotdeauna una legală. Unele persoane și organizații sunt de părere că ar trebui interzisă pentru că reprezintă cel mai important mod de a distribui conținut piratat în mod ilegal. Totuși, oare trebuie să interzici un stilou pentru că scriitorul nu scrie frumos cu el?