Tech Lolz: 5 jocuri de PC din anii '90 care mi-au distrus copilăria

Bonjour cetățeni! Este vineri, așadar mi-a sosit vremea sa vă amuz cu încântătoarea mea scriitură pe teme tech și nu prea. Echipa încă nu s-a prins că sunt ca un raton în fața unei hidrocentrale când vine vorba de tehnologie. Își vor da seama că tot ce fac este de fapt să memorez foarte multe poante de pe 9gag. Cred că articolul de astăzi va scoate la iveală nostalgicii din voi, veți vărsa vreo două lacrimi și apoi veți suna un prieten să povestiți amintiri din copilărie, iar apoi veți reveni la viețile voastre ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Plozii născuți după 1990 sunt majori?

Eram mai devreme pe Tinder (nu îl explic, nu mai pretindeți că nu știți ce e aia) și vorbeam cu un tip care și-a setat vârsta la 30 de ani ca să apară în listele de opțiuni femeilor mai bătrâne ca el. El avea doar 21. Nimic nu te poate păcăli mai ușor ca o poză făcută după o noapte de băut și dansat. Ba chiar aș fi presupus că e suficient de major cât să și plătească pensie alimentară și cheltuieli de divorț. Dar nu. Era născut în 1994. Și am încercat să îmi aduc aminte ce făceam eu în 1994 și mi-a ieșit o listă cam așa:
  • eram în clasa I
  • mă îmbrăcam singură
  • puteam să recit minim 20 de poezii diferite la adunările duminicale în familie când mă forța bunica să fac asta
  • știam deja că Moș Crăciun și barza aducătoare de copii sunt tâmpenii (părinții mei nu au fost sensibili)

Și mai făceam ceva pe atunci. Nu reușeam să dobor recordul surorii mele la Pentix sau Supaplex. Vai de capul meu, cât de mișto erau jocurile alea. Și pentru că tot ce am putut face azi a fost să îmi aduc aminte de săptămânile infinite în care mă jucam pe un HC91 și apoi pe un 286 cu monitor alb-negru, am ajuns de comun acord cu personalitățile mele multiple că aș vrea să vă povestesc despre jocurile care mi-au ocupat tot timpul pe care ar fi trebuit să mi-l petrec de-a hoții și vardiștii pe-afară și nu am făcut-o.

Jocurile anilor 90

Pentix este prima sau a doua variantă de Tetris evăr, dacă îmi aduc aminte bine. Ceea ce cu siguranță îmi aduc aminte bine este că soră-mea avea un record de 32.788 puncte de care nu m-am apropiat niciodată. Cred că am rămas și cu câteva sechele, nu de alta dar singurul joc pe care îl mai ucid cu zilele astăzi este Tetris și pisica mea poartă același nume. OK, poate că a lăsat mai multe sechele decât vreau să recunosc.

Al doilea joc, cel care m-a făcut să par cea mai cool puștoaică de clasa a patra din istorie a fost Prince of Persia. Problema era că jucam în continuare în condiții vitrege. Un monitor alb-negru, dragi hipsteri de liceu, nu este ca o poză cu filtru monochrome de pe Instagram, e ca și cum ai încerca să citești ziarul printr-o radiografie dentară. Nu erai niciodată sigur dacă e bine ce faci. E o gaură acolo? Aia e o lamă sau un perete? Oare chestia asta e galbenă sau roșie, că dacă e galbenă pot să o iau, dacă e roșie pierd încă o viață.

Perestroika (Toppler) este motivul pentru care nu sunt mare fan nici broaște, nici nuferi. Am înecat mai multe broaște ascultând imnuri rusești decât selfie-uri făcute într-o tabără de adolescenți la mare. Melodia aia s-a înfipt atât de bine în creierul meu încât o aud discret în lobul parietal vibrând de fiecare dată când mă enervez. Nu o știți? Acum o știți?

Supaplex. A trecut cineva de aici de nivelul 88? Să ridice mâna, îl rog. Că eu acolo am abandonat. Dacă te plimbi prin casă și salivezi când vezi o foarfecă e momentul să te oprești.

Și ultimul, dar nu cel din urmă….Volfied. Nimic nu te pregătește mai bine pentru viață ca reluarea unui joc de la început a 923-a oară după ce mai aveai nevoie doar să mai mănânci 12 pixeli de navă spațială.

Concluzie

Cam asta este. Așa mi-am petrecut eu copilăria. Nu știu să merg pe bicicletă, habar nu am cum să îmi pun niște role în picioare, dar te bat la orice oră din zi și din noapte la Tetris. Doar dacă nu ești soră-mea. Ea este în altă ligă.