Tech Lolz: Cine a adus nostalgia asta și a uitat-o aici?

Of, ca să vezi. Este deja 2016. Ia uite la toate aceste 360 și ceva de zile în care nu voi face nimic din ce mi-am propus după cinci sticle de vin în noaptea de Anul Nou. De fapt, nici măcar nu îmi aduc aminte ce mi-am propus. Probabil era ”ceva”, ”încă ceva” și să mă duc la sală. Ceea ce ar trebui să fac cu siguranță. Și ceea ce nu voi face cu sigurnață. Ceea ce am realizat totuși în această vacanță de Sărbători, în afară de faptul că salata boeuf nu are boeuf în ea, este că am îmbătrânit. Nu la nivel de scutece pentru adulți încă, dar sunt mult mai aproape de o pensie decât de o suzetă. M-a prins senzația asta acum vreo trei săptămâni, de ziua mea, dar încă nu îmi dădusem seama că plozii născuți când eram eu în clasa a treia acum au drept de vot și pot bea alcool legal cam oriunde în lume.

… ală e un walkman, mamă?

Nu am realizat toate cele de mai sus până când nu m-am trezit în patul meu de o persoană în camera mea veche. Dat fiind norocul meu cu relațiile, probabil și la 40 de ani tot de un pat de o singură persoană voi avea nevoie, dar asta este un subiect pentru altă postare pe blog. În prima dimineață, cotropită de lene precum Asia de mongoli acum mai multe secole, am zăcut și m-am uitat în jur să văd ce mai e prin cameră. Sunteți gata?

Un walkman

Pentru cei dintre voi care cred că Twilight și 50 Shades sunt începuturile cinematografiei, un walkman este dinozaurul iPod-ului. Era greu, nu încăpea în niciun buzunar și, de obicei, dacă erai bogat și avea varianta cu CD, trebuia să cari cu tine și vreo 5-6 CD-uri dacă nu voiai să asculți aceleași 12 melodii la infinit.

Sursă: Instagram (jonaha_84)

Dacă aveai unul din ăsta în 1997 erai super cool. Și probabil ascultai Backstreet Boys și Britney Spears, ale căror melodii le descărcai ilegal de pe ODC sau ți le dădea careva pe mIRC, după care îți petreceai juma de seară în Nero să faci CD-ul. Dacă nu erai bogat, aveai casete pe care înregistrai cu un casetofon piese de la radio, care intotdeauna se terminau cu vocea DJ-ului care intra peste bunătate de acorduri de final.

Harta de ”părete”

După walkman am redescoperit ceva pe care sigur nu există un buton de Relocalizare : o hartă. Din aia de hârtie la care arătai cu bățul. Și îmi aduc aminte cum învățam la geografie și copiam chestii pe caietul special punând harta pe geam și foaia albă pe deasupra pentru că, hello, nu aveam telefon să îi fac poză...

Sursă: Pinterest

Și dacă tot vorbeam de poză, habar nu aveți cât de complicat era să faci un nenorocit de selfie. Trebuia să iei aparatul, să speri că ai încadrat bine, să duci filmul la developat și să îl iei de acolo după trei zile. După ce ai dat bani pentru asta, te trezeai acasă cu o poză în care nu ți se vedea decât jumătate de față și aia era blurată. Vai de capul meu, cât de mult dura totul pe atunci!

Sursă: Instagram (pkmduffybear90)

10 ore de internet. Pe lună!

Da, da. Ai citit bine. După ce au apărut telefoanele mobile și au început să fie interesante, prin clasa a noua, mama a plătit un abonament la o companie care oferea și servicii de internet. Prin servicii de internet a se înțelege că puteam să intru pe net și să vorbesc cu străini dubioși pe mIRC vreo 10 ore pe lună. Dacă petreceam mai mult de 10 ore pe net, factura de la final de lună era motivul pentru care eu nu mai aveam voie în tabără în timpul verii. Inutil să menționez că nu am mers în tabără, nu? Dar nimic nu se compară cu a vorbi cu un tip pe care îl cheama Matthew, este din New york și lucrează ca make-up artist la o morgă și care îți cere adresa de e-mail ca să îți trimită poze cu ”clienții” lui. Nu glumesc. Chiar s-a întâmplat!

Sursă: ircbeginner.com

Câte vrei să îți aduc ? 35?

După ce terminai câte un document lung de 100 de pagini, făcut cu poze și cu WordArt, cu sau fără ajutorul lui Clippy, aveai un singur mod de a-l trimite mai departe: pe dischete. Și îți trebuia cam o cutie ca să trimiți orice. Oare cum arată un TB în dischete?

Sursă: wikimedia.org

Concluzie

Sunt mai bătrână ca un sequoia cu Alzheimer. OK, nu sunt chiar atât de bătrână, dar mă simt foarte expirată uneori. Voi ce lucruri din anii 90 încă mai aveți pe acasă? Și mai am o curiozitate… câți dintre voi mai aveți muzică salvată în calculator? Din aia pe care o ascultați cu Winamp când nu aveți net?