Tech Lolz: Cum este Paștele în Moldova?

Habar nu am când a trecut și luna aprilie dar se pare că mai sunt două zile până la 1 mai, iar la noi mai este și Paștele. Paștele despre care știm cu toții ce înseamnă: bagi în tine mâncare de parcă urmează să te muți în Namibia pentru șase luni, îndeși în tine ca un hamster care se pregătește de iarnă. Așadar, înainte să intru în programul somn-film-papa-nani, mă gândeam să vă povestesc totuși cum este la mine în Moldova Paștele. Că este fun!

Cât să mănânci?

Dincolo de faptul că nu înțeleg de ce anume mâncatul este cea mai bună formă de a sărbători că cineva a fost crucificat, problema nu este că ne adunam cu neamurile la masă, ci cât putem să ne îmbuibăm. Friptură, sarmale, pască, drob, salata de boeuf. Toate astea, după un post de 7 săptămâni în care am mâncat urzici cu lobodă și cu apă. Normal că sunt pline spitalele în Duminica mare.

Și pentru că nu poți să mănânci pe uscat, iei și cu ceva să topești grăsimea: țuică. Sau vin. Sau bere. Sau vișinată. Sau afinată. Sau coniac. Sau whisky. Sau pălincă. Sau spirt, dacă vine și unchiu’ Vasile, care sugerează spirtoase mai ceva ca un aspirator în trepte.

Hainele noi ale țărăncuței

În fiecare an de Paști trebuie să îți cumperi haine noi. Ceea ce nu este așa de rău. Problema este că trebuie să fie elegante și, mai rău, trebuie să le porți prima dată la cimitir.

În lunea de după Paști, pui pe tine rochia nouă de bal, pantofi cu toc și ceva pardesiu haute couture și pleci spre cimitir. La șapte dimineața! Nu oricum, ci capitonată cu niște sacoșe în care ai 12 oale de tablă sau 12 farfurii sau 12 castroane. Plus: doi cozonaci, pască, friptură sau sarmale și vreo două sticle de țuică de prună din cea mai puturoasă.

Așa îmbrăcată de parcă vine Hugh Grant să te ia de nevastă, te duci la cimitir, pui o față de masă peste rudele tale decedate. Peste aia aliniezi oalele, în oale pui mâncare și aștepți să vină Popa să le sfințească. După care faci o tură de cimitir, făcând schimb de oale cu cunoscuți? Duble ve te ef , adică wtf.

Păzitul coșului în frig!

Am uitat de altă tradiție care are loc în noaptea de înviere, când te duci să păzești un coș plin cu mâncare (vedeți cum totul are legătură cu mâncarea?), în frig, în timp ce te ții de o lumânare aprinsă și ai grijă să nu se stingă. Inutili, much?

Concluzie

Ok, este dubios! Suntem ciudați la capitolul tradiții și superstiții, dar este și amuzant de cele mai multe ori. Și mâncarea este mega bună. Mai ales în Moldova. Vă doresc un stomac puternic și somn de voie. Ne revedem după ciolhan!