Tech Lolz: Scrisoare deschisă către programatori, de la partenerii lor

Dragi programatori, vă scriu la finalul unui lung drum, anevoios, plin de cemamadracu-uri. Și pentru că sunt un om bun la suflet, am decis să fac primul pas în relația dintre noi și să pornesc o conversație între noi, colegii voștri de muncă sau partenerii de viață și voi, programatorii. Simt că în ultimii ani s-a creat între noi o prăpastie de dimensiunile fundului Oanei Roman și, dintre toate dosurile din lume, pe al ei îmi doresc să îl miros cel mai puțin.

Dacă propoziții!=vorbite, managerul de marketing nu a înțeles ce ai spus

Lucrez în digital și content marketing de suficient timp și pot să spun cu mâna pe inimă că mă pot lipsi de multe lucruri în viață: fără timp, fără pizza, fără cafea uneori, fără viață personală sau sexuală măcar, dar nu mă pot lipsi de programatorii cu care lucrez. Voi sunteți ca șlapii pentru picioare, ca mierea pe pâine, ca puii de găină pentru Iulia Albu, ca Sasha pentru filmele porno. Și noi știm asta. Și voi aveți nevoie de noi ca să vă dăm de muncă.

Problema noastră apare atunci când încercăm să vă explicăm ce avem nevoie să faceți. Brusc, e ca și cum îl pui pe un copil cu sindromul Down să explice matematică lui Stephen Hawking. E ca în filmul de mai jos.

Vrem să vă spunem că ne trebuie o aplicație responsive care arată drăguț și care îi face pe utilizatori să cumpere șosetele clientului, dar nu știm cum să explicăm asta cu cuvintele voastre. De aceea la final, după ce faceți aplicația așa cum ați înțeles-o voi, avem un app care vinde bilete la concerte Celine Dion feat. Psy și nicio șosetă nu apare în schema asta.

Trebuie să înțelegeți că atunci când vine vorba de explicat chestii tech, suntem la fel de străluciți ca gemenele Olsen. Când ne vorbiți în void main/div/shortcode/protocol noi dăm din cap și pretindem că am înțeles, pentru că vă iubim și avem nevoie de voi și de aceea nu riscăm să vă supărăm, dar ne ducem la client și îi spunem că se face așa cum vrea el, pentru că pare că vă pricepeți.

Poți să îl faci să cânte imnul național și titlul se poate învârti ca un titirez descentrat puțin spre stânga?

Din nou, noi nu spunem că TREBUIE să faceți asta, noi doar întrebăm dacă se poate. Și casetele alea pe care le-ai făcut, acum îmi dau seama că ar trebui să fie cercuri. Și… când ai spus că o să am un carusel pe homepage, eu nu mă gândeam chiar la un slider, credeam că o să fie cu căluți de lemn și eventual un montagne russe pe care să se plimbe logoul. De ce sunt doar patru casete plicticoase aici?

Ah, și ne-ar plăcea foarte mult să înțelegem și noi bancurile și poantele de genul ăsta:

Iar acasă, la cina cu părinții mei, atunci când ei râd la glumele tale, nici ei să știi că nu le înțeleg. De unde să știe tata ce e ăla un deploy? Dar pentru că vor să mă vadă măritată suportă și ei. Iar apoi, în pat, când îmi spui că ai rezolvat problema ”aia de back-end” voi presupune ori că ai fost la proctolog și că a mers bine cu hemoroizii, sau dacă nu ai hemoroizi, o să îmi imaginez niște ”back-end stuff” pe care le faci cu colegele tale de birou.

Concluzie

Nu este imposibil să începem să purtăm o conversație între voi și noi, analfabeții tehnici, în aceeași limbă. Eu spun cartof, tu spui img src=”cartof.png” , dar în final sunt convinsă că putem face relația asta să funcționeze. Avem nevoie doar de un dicționar bun la îndemână și să cădem de acord asupra termenului de carusel.