Ah, Nokia. Producătorul de telefoane care a conectat atât de mulți oameni în anii 90. Compania care a fost atât de mult timp liderul de piață pe segmentul telefoanelor mobile, încât nimeni n-ar fi crezut că poate ajunge la situația actuală, când are o cotă de piață de sub 1%. Noii acționari ai Nokia, Foxconn și HMD Global, sunt deciși să recupereze cota de piață pierdută, pas cu pas, începând cu piața telefoanelor mobile clasice, așa numitele "feature phones". Cu siguranță o parte dintre voi sunteți curioși în ceea ce privește noua orientare a mărcii finlandeze, ca urmare am decis să luăm o pauză de la recenziile noastre la echipamente high-tech și să încercăm ceva nou: o recenzie la un telefon mobil care nu este smartphone. În cele ce urmează, vom testa noul Nokia 150, un telefon clasic cu un design foarte "curat" și un preț de doar 135 de lei la data recenziei noastre. Hai să vedem de ce este în stare micuțul Nokia 150:

Ambalaj, design și calitatea construcției telefonului Nokia 150

Înainte de a trece la treabă, să răspundem la o întrebare simplă: ce este un "feature phone"? Răspunsul e la fel de simplu: este opusul unui smartphone. Este un telefon atât de simplu, încât îl poate folosi și o persoană care nu are nicio legătură cu tehnologia. Este un telefon cu atâtea funcții lipsă, încât devine interesant pentru hipsteri. Este genul de dispozitiv care e lăsat în urmă atunci când cineva îți sparge mașina. Dar, în același timp, este genul de dispozitiv care are potențialul să reziste mai mult ca oricare altul, atât în ceea ce privește durata de viață a bateriei, cât și în ceea ce privește rezistența generală. Acum, că am clarificat acest aspect și așteptările voastre au fost diminuate, să continuăm recenzia.

Telefonul vine într-o cutie albă care are pe partea superioară imagini ale telefonului din diverse unghiuri.

Cutia conține telefonul (noi am testat varianta pe alb),bateria, încărcătorul cu mufă micro-USB și manualul. Din păcate, pachetul nu conține și un set de căști.

Până la urmă, la ce pachet te poți aștepta de la un telefon care costă sub 150 de lei? Poate la un încărcător wireless? Telefonul nu are nici WiFi, dar ajungem și la caracteristici imediat.

Încărcătorul de 550 mA este mic, atât din punct de vedere al curentului maxim furnizat cât și ca dimensiune. În tradiția Nokia, cablul este lipit de încărcătorul propriu-zis și nu poate fi folosit pentru conectarea la un alt dispozitiv. Înainte să vă grăbiți să dați o bilă neagră telefonului din acest motiv, amintiți-vă faptul că vorbim de un telefon simplu, nu un smartphone, deci până și faptul că portul de încărcare e în format micro-USB este un lucru surprinzător.

Telefonul este disponibil în două culori: negru plictisitor și alb extrem. Da, am inventat numele culorilor, dar trebuie să recunoașteți că sună real. Carcasa este fabricată din policarbonat și își păstrează culoarea chiar și atunci când este zgâriată, ceea ce este un lucru bun, având în vedere gama de utilizatori pentru micuțul Nokia 150.

Cât de micuț, întrebați? Telefonul are 118 mm înălțime, 50,2 mm lățime și 13,5 mm grosime. Ghicitoare rapidă: ce este alb, elegant, durabil și cântărește 113 grame? Greșit, răspunsul este iPhone SE, pe care l-am testat acum ceva timp și de care ne-am îndrăgostit. Revenind la telefonul nostru de azi, acesta cantareste doar 81 de grame cu bateria detașabilă inclusă (iPhone, ia lecții de la Nokia), fiind relativ ușor. Telefonul dă senzația că este chiar mai mic datorită colțurilor rotunjite și, în combinație cu textura carcasei, face ca Nokia 150 să fie un telefon destul de alunecos.

Dacă sunteți obișnuiți cu telefoanele inteligente, veți descoperi sub ecranul lui Nokia 150 aceste lucruri ciudate și, după o căutare rapidă pe Internet, veți afla că sunt numite "butoane" sau "taste". Tastatura se aprinde atunci când este utilizată (incredibil, nu-i așa?) iar butoanele sunt destul de ușor de apăsat. Butonul din mijloc se comportă ca un joystick, dar nu aveți nicio șansă să-l folosiți în mod corespunzător de la început decât dacă aveți mâinile mici (încerc din greu să nu introduc aici o glumă cu Donald Trump).

Ecranul de 2.4 inci domină partea frontală a telefonului. În afară de tastatură, pe fața telefonului mai găsiți doar difuzorul pentru convorbiri și un logo Nokia. Nici vorbă de cameră frontală (dependența mea de selfie-uri nu va fi satisfăcută din păcate în această recenzie) sau de componente exotice cum ar fi senzorul de lumină sau proximitate sau LED-ul de notificare. Unde vă credeți, în secolul 21?

Partea de jos și lateralele telefonului sunt la fel de albe ca lista cu funcții ale telefonului, nefiind prezente nici butoane de volum sau de pornire/oprire.

Pe partea de sus a telefonului veți găsi portul micro-USB de încăracre și mufa pentru căști iar spatele telefonului adăpostește difuzorul și camera VGA, alături de care se află și un bliț.

Înainte de a trece la următorul capitol menționăm că slotul microSD și cel de cartelă SIM (mini SIM) pot fi accesate după desfacerea capacului de pe spatele telefonului și scoaterea bateriei. Bine, fie, puteți adăuga slotul pentru cartele microSD la lista de funcții folositoare.

Designul telefonului este simplu, curat și poate chiar atrăgător pentru unii. Carcasa din policarbonat este plăcută la atingere, dar este totuși cam alunecoasă. Unele taste sunt prea mici și prea îngrămădite, dar cu exercițiu și ajutați de unghii, veți putea să tastați corect numărul apelat… de cele mai multe ori.

Caracteristicile tehnice și interfața telefonului Nokia 150

Nokia 150 are două versiuni, una cu un singur slot SIM și cealaltă cu două. Noi am testat versiunea cu un singur slot SIM, care are o viață ceva mai lungă a bateriei. Acum, nu știu care e definiția voastră pentru "viață lungă a bateriei", dar dacă ați avut doar smartphone-uri până acum, ați putea considera că trei zile este o durată de viață excelentă a bateriei. Comparând acest standard cu durata de viață a bateriei Nokia 150 ar putea să aveți o revelație: durata declarată de viață a bateriei telefonului Nokia 150 cu un singur slot SIM este de 31 de zile. Da, o lună întreagă. La varianta Dual-SIM bateria ține "numai" 25 de zile, conform specificațiilor. Vom testa acest lucru în capitolul următor, dar chiar să fie și la jumătate față de specificații, califică Nokia 150 ca un telefon excelent de rezervă. Bateria are 1020 mAh și folosește tehnologia Li-Ion. Cei care au mai avut telefoane Nokia în trecut vor recunoaște probabil modelul bateriei, BL-5C, o baterie utilizată la foarte multe modele.

Spre deosebire de telefoanele inteligente, nu prea avem ce spune despre viteza procesorului sau despre numărul de nuclee, deoarece este un lucru bine cunoscut că telefoanele Nokia au gremlini finlandezi pe post de procesoare. Ce vă putem spune, însă, este faptul că Nokia 150 nu dispune de memorie internă pentru fișierele media, deci, dacă doriți să faceți fotografii sau să ascultați fișiere MP3, va trebui să achiziționați un card microSD (telefonul suportă carduri de până la 32 GO).

Ecranul este unul "ultramodern", de 2.4 inci, QVGA. Ați citit corect, QVGA, adică cu o rezoluție de 240 pe 320 pixeli. Până și afișajul imprimantei mele are mai mulți pixeli de atât! Având în vedere că ecranul este destul de mic, densitatea pixelilor de 166 de puncte per inch este comparabilă cu cea a unui iPhone. Nu, nu mă refer la iPhone SE, ci la primul model de iPhone, lansat în 2007. În mod aproape incredibil, ecranul telefonului Nokia 150 este și color, fiind capabil să redea doar 65.000 de tonuri (comparativ cu 16 milioane sau mai multe ce pot fi redate de un telefon din secolul 21).

Camera de luat vederi a telefonului are și ea o rezoluție extrem de mică, de doar 640 pe 480 pixeli. Cu un total de 0,3 megapixeli, singura utilitate care ne vine în minte pentru pozele făcute cu Nokia 150 este de tablouri pentru sufrageria unei familii de furnici. Da, suntem un pic cam exigenți cu un telefon care costă mai puțin decât o bluză, dar o să ne revenim un pic în următorul capitol.

Bineînțeles că nu se pune problema să vorbim de distanță focală sau focalizare variabilă, dar hei, măcar camera are bliț care poate fi folosit și ca lanternă! Camera poate înregistra clipuri video la o rezoluție de 144 pe 176 pixeli cu 12 cadre pe secundă, fiind aproape complet inutile pe ecrane mai mari.

O caracteristică foarte importantă lipsește însă de pe lista "consistentă" de funcții ale telefonului: Nokia 150 se poate conecta doar pe rețele 2G și 2.5 G (900/1800 MHz). Ați putea spune că nu este neapărat necesară lățimea de bandă a conexiunilor 3G sau superioare, pentru că telefonul oricum nu se poate conecta la internet - și ați avea dreptate, dar din păcate există furnizori de servicii de telefonie mobilă care au renunțat complet la infrastructura 2.5 G sau nu au avut-o niciodata, precum Digi Mobil. Astfel, Nokia 150 nu poate fi folosit în anumite zone sau cu anumiți operatori. Din punct de vedere al conectivității menționăm doar adaptorul Bluetooth 3.0 și faptul că fișierele media pot fi accesate și cu ajutorul unui cablu USB.

Trecând la interfață, Nokia folosește în continuare platforma "Nokia Series 30+" și, după utilizarea telefonului timp de două săptămâni, tind să cred că "30+" este de fapt vârsta interfeței, în ani. Interfața e simplă și va fi instantaneu recunoscută de cei care au mai utilizat telefoane Nokia. Aceasta conține funcții de bază: jurnal apeluri, agendă telefonică, ceas cu alarmă, calendar, mesaje și calculator. Are și câteva funcții multimedia: radio FM (disponibil doar cu căști conectate), MP3 player, galerie foto și video precum și o copie nereușită a clasicului joc Snake de pe telefoanele Nokia mai vechi, joc denumit "Snake Xenzia".

Ținând însă cont de scopul unui astfel de telefon, și anume telefon de rezervă sau telefon pentru persoanele care nu vor sau nu pot să utilizeze un telefon mai complex, interfața telefonului Nokia 150 se descurcă bine, fără erori sau blocaje, cu excepția unei întârzieri enervante în Snake Xenzia, despre care vom vorbi în capitolul următor.

Telefonul are funcții limitate, așa cum ne-am obișnuit la telefoanele clasice. Durata de viață declarată a bateriei este excelentă iar interfața nu are blocaje sau alte probleme (poate și pentru că este atât de veche încât nu se mai poate strecura nicio eroare în program). Singura problemă majoră în specificațiile tehnice este lipsa conectivității 3G, care ar putea face telefonul complet inutil pentru anumiți potențiali cumpărători.

Experiența în utilizarea telefonului Nokia 150

Dacă sunteți un cititor fidel al Digital Citizen, veți remarca lipsa unei secțiuni de teste sintetice, iar motivul este evident. Singurele teste de performanță care pot fi efectuate pe Nokia 150 sunt "cât de departe te poți aventura în sălbăticie înainte de a fi nevoit să îl reîncarci" și "cât de multe fotografii făcute cu Nokia 150 pot fi salvate pe un card de 512 MO" (răspunsul la ultima întrebare este de peste 9000). Astfel, pentru că nu ne-am putut gândi la alte teste non-destructive pentru acest telefon, am trecut direct la utilizarea sa.

Primele câteva minute cu Nokia 150 au fost destul de comice: am trecut în mod repetat prin toate aplicațiile din meniu, încercând să găsesc orice urmă de conexiune la internet: un browser, un serviciu de mesagerie, un magazin de aplicații. Fără succes însă. Mama mea folosește un Nokia 100, asa ca m-am familiarizat cu comenzile imediat (deoarece adăugarea de numere în agenda telefonică este prea complicată pentru ea). De fapt, am avut și eu un telefon asemănător, dar pe acea vreme cuvântul "smartphone" nu exista iar Missy Elliott era încă în topuri. Asta se întâmpla pe vremea când internetul pe telefoanele mobile era mai degrabă science fiction.

Primul lucru pe care l-am remarcat a fost că meniul telefonului Nokia 150 este dureros de simplu. Acesta are un total de 16 pictograme, toate vizibile la o apăsare a butonului Meniu. Structura meniului este recunoscută instantaneu de oricine nu a locuit într-o peșteră în ultimii 20 de ani. Toate caracteristicile telefonului sunt ușor accesibile prin comenzile rapide dedicate de pe joystick-ul central. Bine, relativ ușor accesibile, pentru că butoanele sunt destul de mici și înghesuite. După schimbarea cartelei SIM de test cu una de la un alt operator (cel folosit inițial având doar acoperire 3G), am testat calitatea apelului. În afară de volumul cam mic, nu am remarcat defecte sau probleme.

Am continuat prin testarea telefonului Nokia 150 în medii mai zgomotoase, unde problema de mai sus a devenit evidentă. Mergând pe jos pe o stradă relativ aglomerată, cu trafic constant, am constatat că volumul cășii la maxim nu este suficient pentru a acoperi zgomotul de fond.

Pe de altă parte, în cazul în care conectați un set de căști, sunetul este puternic și clar, deși calitatea sunetului este doar medie pentru muzică. Așa cum am menționat mai devreme, telefonul are un receptor FM, funcție pe care am folosit-o cu succes în timpul unei plimbări cu bicicleta, cu foarte puține probleme legate de recepție.

Am testat, de asemenea, aptitudinile video și foto, care, după cum se poate vedea mai jos, par să provină din alt secol. Fotografiile suferă de lipsa detaliilor; videoclipurile sunt minuscule și sunt inutilizabile pe ecrane mai mari. Aici aveți un exemplu (în dimensiunea originală!) de fotografie făcută cu Nokia 150.

În condiții de iluminare slabă, calitatea imaginilor se deteriorează și mai mult, cum puteți vedea mai jos:

Mai jos puteți să studiați și alte poze făcute cu telefonul.

A urmat o filmare de interior:

Am filmat și obiecte în mișcare, ca să vă faceți o idee despre aptitudinile de înregistrare video ale telefonului. Aptitudini care sunt cel mult modeste.

Ecranul telefonului Nokia 150 este suficient de luminos, iar densitatea de pixeli mică nu devine o problemă pentru un utilizator fără pretenții. Desigur, comparativ cu un smartphone, ecranul este de-a dreptul arhaic, dar fonturile folosite și cantitatea de informații afișată ajută subtanțial lizibilitatea.

Durata de viață a bateriei este aproape de valorile declarate: încărcat la începutul sesiunii de testare, telefonul mai avea aproximativ 50% baterie după aproape două săptămâni. Extrapolând, acest lucru se traduce în 20 până la 30 de zile de viață a bateriei pe stand-by, care este mult chiar și după standardele unui telefon clasic. E posibil chiar să uiți unde ai pus încărcătorul (sau poate asta e doar problema mea, căci am îmbătrânit și am devenit uituc).

Carcasa s-a dovedit a fi relativ rezistentă, dar am reușit să o zgârii după câteva zile în care telefonul a stat în același buzunar cu cheile de la apartament.

Pe măsură ce-l testam, am sesizat și o schimbare de atitudine din partea mea în ceea ce privește telefonul. De la grija pe care o aveam înainte față de smartphone, să nu îl zgârii, să nu îl ud, cu Nokia 150 am început să fiu mai "relaxat". Telefonul a (re)devenit mai puțin un gadget și mai mult un instrument.

Ceea ce mi se pare inacceptabil, totuși, este faptul că jocul Snake a fost aproape de imposibil de jucat, din cauza decalajului dintre comenzi și mișcările șarpelui. Cum te mai poți relaxa și juca un joc, cu întârziere între comenzi și reacție? Inacceptabil!

Oh, am uitat partea în care am pierdut șansa de a-mi întâlni sufletul pereche în timpul testării acestui telefon. Era superbă, venea din sens opus pe stradă, eu mă uitam lung în ochii ei, ea se uita lung la telefonul Nokia 150 pe care tocmai îl scosesem pentru a face niște poze. A mers în continuare, dispărând pentru totdeauna din viața mea și sincer, cine s-o acuze? Ai fi interesată de un tip cu aspect de tocilar care încearcă să filmeze traficul cu un telefon cu taste?

Avantaje și dezavantaje ale telefonului Nokia 150

Rezumând cele spuse mai sus, telefonul are următoarele avantaje:

• Prețul excelent
• Design decent pentru un telefon clasic și o calitate bună a fabricației
• Dimensiuni mici
• Durata de viață a bateriei este excelentă
• Foarte ușor de învățat și de utilizat

Dezavantajele acestui telefon sunt destul de importante:

• Snake Xenzia are o întârziere mare între comenzi și reacții (foarte important dezavantaj, nu-i așa?)
• Sunetul în cască nu este suficient de puternic pentru utilizarea în exterior
• Telefonul nu este utilizabil în rețelele 3G
• Fotografiile și videoclipurile realizate cu Nokia 150 sunt la fel ca viața mea amoroasă: neclare și cu fidelitate scăzută. 🙂

Verdict

Nokia 150 este un telefon clasic mediocru. Sunt de notat prezența unui slot pentru un card microSD, durata de viață a bateriei și simplitatea și ușurința în utilizare. Având în vedere prețul extrem de scăzut și durata de viață a bateriei, dispozitivul este excelent ca telefon de rezervă. Eu, cel puțin, am întotdeauna un telefon de rezervă în mașină, pentru cazuri de urgență. Dimensiunile reduse, inclusiv ale tastaturii, precum și volumul slab în convorbiri face Nokia 150 nepotrivit pentru persoanele în vârstă sau pentru utilizarea în medii zgomotoase. Faptul că nu se poate conecta la celule 3G face telefonul inutilizabil în rețeaua Digi Mobil. Nokia 150 este într-adevăr un telefon simplu, dar cu siguranță nu vestește revenirea în forță a brandului Nokia pe piața telefoanelor mobile.