Ce sunt adresele IP, măștile de subrețele și cum le schimbi în Windows?

Adresele IP stau la baza rețelelor de calculatoare folosite astăzi. Conceptul în sine nu este unul ușor de înțeles, în special pentru persoanele care nu au cunoștințe tehnice. Dar, cu puțin ajutor, oricine poate înțelege câteva aspecte de bază legate de adresele IP și măștile de subrețele, la ce sunt folosite și de ce sunt utile. Te invităm să citești acest articol pentru a înțelege mai multe despre acest concept dar și cum se poate schimba o adresă IP cât și măștile de subrețele, la nevoie, în Windows:

Ce este adresa IP și cum funcționează?

Pentru a te ajuta să înțelegi ce sunt adresele IP, vom face o descriere a adresei IP folosind o analogie cu o situație din viața de zi cu zi:

Să spunem că vrei să îi trimiți o scrisoare bunicii tale. Ai scris scrisoarea dar, înainte de a o trimite, trebuie să cunoști adresa bunicii: numele și numărul străzii, localitatea și codul poștal. Altfel, scrisoarea nu va ajunge unde trebuie.

Acum încearcă să te gândești la o adresă IP ca la adresa unui calculator în cadrul unei rețele. Cu alte cuvinte, este identificatorul unic al unui dispozitiv aflat în rețea și este folosită pentru a stabili un canal de comunicare între mai multe calculatoare sau dispozitive aflate ori în aceeași rețea ori pe internet.

La momentul scrierii acestui articol, există două standarde importante care guvernează folosirea adreselor IP: IP versiunea 4 (IPv4) și IP versiunea 6 (IPv6). Vom explica ce înseamnă fiecare dintre aceste două standarde în secțiunile următoare ale acestui ghid, așa că rezistă încă puțin. :)

O adresă IP poate fi statică sau dinamică. Adresa IP statică este una pe care trebuie să o configurezi manual prin intermediul setărilor de rețea din Windows. O adresă dinamică este alocată de către Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) - un serviciu care rulează pe servere dedicate din rețea sau pe dispozitive speciale destinate rețelelor, cum ar fi routerele.

Adresele dinamice sunt cele mai folosite, deoarece adresele statice pot cauza probleme în rețea dacă sunt utilizate neatent. De asemenea, cele statice sunt mai dificil de gestionat, întrucât necesită intervenție manuală pentru a fi create.

Într-o rețea de acasă sau o rețea de firmă mică, adresele IP sunt de obicei alocate și gestionate automat de către un routerul wireless.

Ce este Internet Protocol Versiunea 4 (IPv4)?

IP versiunea 4 (IPv4) este cel mai folosit standard la momentul scrierii acestui articol. O adresă IPv4 folosește adrese de 32-biți ceea ce limitează spațiul de adresare la 4.294.967.296 (2^32) de adrese posibile unice. Pentru a fi înțelese de toată lumea, adresele IPv4 sunt reprezentate prin patru numere zecimale, separate prin puncte. Fiecare dintre aceste pot cuprinse între 0 și 255. De exemplu, o adresă IPv4 ar putea să arate astfel: 172.217.3.100.

Adresele IPv4 sunt împărțite în trei categorii, numite clase. După cum poți vedea în tabelul de mai jos, diferența principală dintre clase o reprezintă numărul de biți alocați pentru identificarea rețelei și a stației de lucru. De asemenea, clasa din care o adresă IPv4 face parte poate fi identificată conform primilor biți din scrierea binară a primului număr din notația zecimală. De exemplu, adresa IP din imaginea de mai sus este o adresă de clasă B deoarece primii biți din forma binară a lui 172 (10101100) sunt 10.

De asemenea, mai există și alte adrese folosite pentru întrebuințări speciale. După cum poți vedea în imaginea de mai jos, adresele IPv4 din clasa D sunt folosite pentru adresarea multicast. Multicasting-ul se referă la comunicarea în grup, unde informația este adresată mai multor dispozitive în același timp. De exemplu, adresarea multicast este folosită în televiziunea pe internet (Internet TV) sau în videoconferințe. Adresele IPv4 de clasă E nu pot fi folosite în viața reală deoarece sunt rezervate pentru scopuri experimentale.

Din păcate, standardul IPv4 devine rapid unul învechit, din cauza epuizării adreselor disponibile. Drept pentru care, pentru a putea fi adăugate mai multe dispozitive, va trebui să trecem la standardul IPv6, care poate genera mult mai multe adrese.

Ce este Internet Protocol Versiunea 6 (IPv6)?

Internet Protocol versiunea 6 sau IPv6 a fost creat în 1995, cu scopul de a înlocui adresele IPv4. IP version 6 (IPv6) este un standard nou care nu este încă foarte răspândit, dar va fi de îndată ce adresele IPv4 vor fi utilizate în întregime. Adresele IPv6 sunt compuse din opt grupuri de caractere separate prin “:”. Spre deosebire de adresele IPv4, acestea pot conține și litere de la a la f. O adresă IPv6 poate foarte bine să arate așa:

2a00:1450:400d:0802:0000:0000:0000:200e. Comparativ cu IPv4, acest standard poate gestiona 2^128 adrese. Numărul maxim de adrese este uriaș, având 39 de cifre. Ar trebui să asigure necesarul de adrese pentru următoarele câteva decenii.

După cum poți vedea în imaginea de mai sus, adresele IPv6 sunt destul de greu de gestionat, așa că există câteva reguli care simplifică modul în care scrii aceste adrese. Dacă unul sau mai multe grupuri sunt “0000”, zerourile pot fi omise și înlocuite cu 2 două puncte, iar zerourile de la începutul unui grup pot fi de asemenea omise. De asemenea, față de IPv4, adresele IPv6 nu sunt împărțite în clase.

Ce este masca de subrețea?

O mască de subrețea este o diviziune a unei rețele IP și de aceea este numită subrețea. Gândește-te la ea ca la prefixul numărului tău de telefon. Subrețeaua este, de regulă, folosită în rețele mari, pentru a le împărți în rețele mai mici și ușor de gestionat. În cadrul rețelelor casnice sau ale companiilor mici, toate calculatoarele vor fi în aceeași subrețea și toate calculatoarele și dispozitivele din aceeași subrețea vor avea aceeași mască de subrețea.

Ca să devenim puțin mai tehnici, masca de rețea este un număr de 32-biți care maschează o adresă IP și este folosită pentru a diviza adresa IP în adresa de rețea și adresa de stație. Masca de rețea este alcătuită setând toți biții pentru rețea “1”, iar pe cei pentru stație “0”. Masca de rețea poate fi reprezentată în două moduri: în zecimal, la fel ca o adresă IP sau folosind notația CIDR. Notația CIDR implică scrierea adresei IP pentru care se aplică masca de rețea, urmată de caracterul slash (/), iar la final lungimea prefixului măștii de rețea. De exemplu, în loc să scriem adresa IP (ex. 192.168.1.0) și masca de rețea (ex. 255.255.255.0), putem să scriem doar adresa IP urmată de slash și lungimea prefixului, lungime ce reprezintă, de fapt, numărul de biți “1” din forma binară a măștii de rețea (ex. 192.168.1.0/24).

Masca de rețea este folosită în procesul de subnetare. Subnetarea implică divizarea unei rețele în porțiuni mai mici numite subrețele. După cum știi, o adresă IP este divizată în două părți, una pentru identificarea rețelei și una pentru identificarea stației de lucru. Folosind masca de rețea, rețeaua principală este împărțită în două sau mai multe subrețele. Acest lucru de realizează prin operația ȘI (AND) între adresa IP și masca de rețea. În termeni simplii, asta înseamnă că o parte din biții pentru identificarea stației de lucru vor fi folosiți pentru identificarea subrețelei.

Cum schimbi adresa IP în Windows

În funcție de configurația rețelei din care face parte calculatorul tău cu Windows, s-ar putea să fie necesar să schimbi adresa IP a calculatorului sau dispozitivului tău. Din fericire, nu este un proces prea complicat.

Prima dată trebuie să deschizi fereastra Conexiuni în rețea. Dacă folosești Windows 10, poți să ajungi la ea deschizând aplicația Setări, apoi mergi la Rețea și internet și apoi apeși pe legătura rapidă “Modificați opțiunile adaptorului”.

Dacă folosești Windows 7 sau Windows 8.1, poți să ajungi la fereastra Conexiuni în rețea deschizând Centrul de rețea și partajare, după care apeși pe legătura rapidă “Modificare setări adaptor” din partea stângă a ferestrei.

Indiferent de sistemul de operare Windows pe care îl folosești, odată deschisă fereastra Conexiuni în rețea ar trebui să arate ca în captura de ecran de mai jos. În ea, poți vedea toate plăcile de rețea disponibile, inclusiv conexiunile virtuale sau dispozitivele Bluetooth.

Dă clic dreapta (sau apasă și ține apăsat) pe placa de rețea a cărei adresă IP dorești să o schimbi. Apoi, alege Proprietăți în meniul contextual.

Fereastra Proprietăți oferă informații despre protocoalele de rețea folosite de conexiunea respectivă și îți permite să le modifici sau să instalezi unele noi. Pentru a schimba adresa IP, navighează prin lista de protocoale și dă dublu clic pe Internet Protocol Version 4 (TCP/IPv4) sau pe Internet Protocol Version 6 (TCP/IPv6), în funcție de adresa pe care vrei să o modifici. Alternativ, poți face clic pe ea, după care apeși butonul Proprietăți.

Atât fereastra Proprietăți Internet Protocol Version 4 (TCP/IPv4) cât și Proprietăți Internet Protocol Version 6 (TCP/IPv6) conțin fila General, în care poți alege ca adresa IP să fie obținută automat sau o poți configura manual. Pentru a o configura manual, bifează opțiunea “Se utilizează următoarea adresă IP” și introdu valorile necesare în câmpurile adresă IP, mască subrețea și gateway implicit.

Dacă schimbi Adresa IPv6, nu trebuie să specifici o mască de subrețea, deoarece acest protocol nu are nevoie de una. În schimb, poți să introduci manual “Lungimea prefix subrețea” care specifică numărul de subrețele de pe acea rețea. De obicei, această informație este oferită de către administratorul de rețea.

Dacă vrei să schimbi adresele pentru serverul DNS preferat și Server DNS alternativ, poți face și acest lucru. Reține însă că acest lucru nu este tot timpul necesar și poți schimba adresa IP fără să schimbi și aceste adrese. Poți, de asemenea, bifa opțiunea “Validare setări la ieșire”, pentru a valida noile setări imediat ce apeși butonul OK. Asta va porni expertul pentru depanare Diagnostic rețea Windows care validează dacă merge conexiunea la rețea după schimbarea adresei IP.

Dacă folosești calculatorul sau dispozitivul cu Windows în mai multe rețele, s-ar putea să fie nevoie să configurezi o adresă alternativă pentru anumite rețele. Pentru a face asta fără a schimba adresa IP obținută automat, apasă pe fila Configurație alternativă din fereastra “Proprietăți Internet Protocol Version 4 (TCP/IPv4)” sau “Proprietăți Internet Protocol Version 6 (TCP/IPv6)”.

Important: Fila Configurație alternativă este disponibilă doar dacă ai selectat opțiunea “Se obține automat o adresă IP” în fila General. Apoi, selectează opțiunea “Configurată de utilizator” și introdu setările necesare. Atunci când utilizezi această filă de configurare, vei forța placa de rețea să folosească configurația alternativă atunci când nu este capabilă să primească o adresă IP de la rețea.

Apasă butonul OK pentru a salva setările.

Ce înseamnă DNS, Gateway, WINS?

Ne dăm seama că acest subiect este ceva mai tehnic decât altele, așa că vom încerca să oferim și varianta scurtă și ușor de înțeles a acestor noțiuni complementare, pentru că toate acestea lucrează împreună pentru a stabili comunicarea între calculatoarele și dispozitivele conectate într-o rețea.

Iată o scurtă descriere:

  • Gateway implicit - un gateway (uneori numit și pasarelă) este, de regulă, un router situat în rețea, care funcționează ca și punct de acces către alte rețele și către internet. De exemplu, furnizorul de internet are unul sau mai multe astfel de gateway-uri prin care calculatoarele din rețea se conectează la internet. În rețelele mari din cadrul companiilor, gateway-urile sunt folosite pentru a conecta și diferite subrețele din cadrul companiei.
  • Server DNS - vine de la Domain Name System (Sistem de nume de domeniu) și este un sistem de numire al calculatoarelor conectate la internet care practic asociază adrese ușor de memorat, cum ar fi www.digitalcitizen.ro cu adresele lor IP. Dacă serverul DNS nu funcționează, nu vei putea naviga pe internet folosind adresele obișnuite. Serverul DNS este de regulă furnizat de către furnizorul de internet. Poți găsi o explicație mai detaliată a acestui concept, în acest articol: Ce înseamnă DNS? Cum văd ce setări DNS am în Windows?
  • Server WINS - vine de la Windows Internet Name Service și este un sistem învechit de numire care a fost folosit pe calculatoare și sisteme de operare Microsoft mai vechi, precum Windows 98 sau Windows 2000. Se folosea pentru a asocia în mod dinamic adresele IP cu numele calculatoarelor. Astăzi se folosesc serverele DNS pentru acest proces, ele fiind mai eficiente.

Concluzie

Acum că ai dobândit o serie de noțiuni de bază despre adresele IP și măștile de rețea și cum le poți schimba, n-ar trebui să ai probleme în a schimba setările de rețea ale calculatoarelor sau dispozitivelor tale cu Windows. Am vrea să știm dacă ai întâmpinat probleme în schimbarea adresei IP. Povestește-ne în formularul de comentarii de mai jos și vom răspunde cât de repede putem.