La începuturile tehnologiei moderne, rezoluția ecranului (sau rezoluția monitorului) nu era un concept deosebit. Windows venea cu un set de câteva opțiuni implicite și, pentru a schimba rezoluția într-una mai mare sau cu mai multe culori, trebuia să instalezi un driver pentru placa video. Pe măsura trecerii timpului, puteai cumpăra o placă video mai bună sau un monitor mai bun. Astăzi avem o mulțime de opțiuni în ceea ce privește achiziția unui monitor, calitatea sa și rezoluțiile pe care le suportă. În acest articol, parcurgem puțină istorie și îți explicăm conceptele cele mai importante, inclusiv acronime comune pentru rezoluțiile ecranelor, cum ar fi 1080p, 2K, QHD sau 4K. Să începem:
Totul a început cu IBM și CGA
Tehnologia monitoarelor color a fost dezvoltată inițial de către IBM. Prima dată a fost CGA, apoi EGA și apoi VGA - "color graphics adapter" sau "adaptor grafic color", "enhanced graphics adapter" sau "adaptor grafic îmbunătățit" și "video graphics array" sau "matrice grafică video". Indiferent de capacitățile monitorului tău, puteai să alegi una dintre opțiunile de imagine disponibile prin intermediul driverelor plăcii video. De dragul nostalgiei, uite cum arătau lucrurile pe un monitor CGA:
Sursa imaginii: Wikipedia
Odată cu dezvoltarea imaginii video de înaltă definiție și creșterea în popularitate a aspectului de imagine de 16:9 (vom vorbi mai mult despre aspectele de imagine puțin mai târziu), selectarea unei rezoluții pentru ecran nu a mai fost un lucru la fel de simplu. Asta înseamnă și că ai mult mai multe opțiuni din care să alegi, astfel încât fiecare utilizator poate să găsească ce își dorește. Hai să ne uităm la terminologiile de astăzi și la ce înseamnă ele:
Ecranul are o rezoluție de cât pe cât?
Termenul de "rezoluție" nu este corect atunci când te referi la numărul de pixeli de pe ecran. Nu îți spune absolut nimic despre cât de mulți pixeli ai pe o anumită suprafață. Acest aspect este măsurat prin metrica PPI (Pixeli Per Inci).
"Rezoluția", din punct de vedere tehnic, este numărul de pixeli pe unitatea de suprafață, nu este numărul total de pixeli. Deși nu este tocmai corect și noi vom folosi acest termen așa cum este el înțeles în mod obișnuit. Încă de la începuturi, rezoluția a fost descrisă (mai mult sau mai puțin corect) prin numărul de pixeli aranjați orizontal și vertical pe un monitor. De exemplu, 640 x 480 = 307200 de pixeli. Opțiunile disponibile au fost determinate de caracteristicile plăcii video și au fost diferite de la producător la producător.
Rezoluțiile implicite din Windows erau limitate, așa că, dacă nu aveai un driver pentru placa video, trebuia să te descurci cu rezoluția minimă oferită de Windows. Dacă te-ai uitat vreodată la o instalare de Windows sau dacă ai instalat o versiune mai nouă a unui driver video, probabil că ai văzut cum arată un ecran cu o rezoluție 640 x 480 de pixeli, pentru câteva clipe. Era ceva urât, dar era opțiunea implicită din Windows.
Pe măsură ce calitatea monitoarelor a crescut, Windows a început să ofere mai multe opțiuni implicite, dar greul a rămas în continuare pe seama producătorilor de plăci video, mai ales dacă doreai o rezoluție mare. Cele mai recente versiuni de Windows pot să detecteze automat rezoluția implicită a monitorului și rezoluția maximă pe care o suportă placa video și sunt ajustate corespunzător. Asta nu înseamnă însă că ce alege Windows este întotdeauna cea mai bună opțiune, deși funcționează și poți să schimbi rezoluția oricând după aceea, dacă nu îți place. Dacă ai nevoie de ajutor citește: Schimbă rezoluția ecranului și mărește textul și pictogramele în Windows 10.
De asemenea, dacă ești curios să afli ce rezoluție are ecranul tău, citește aceste articole:
- Ce rezoluție are ecranul meu? 7 metode pentru a afla răspunsul
- Care este rezoluția ecranului iPhone-ului sau iPad-ului meu?
Atenție la P-urile și la I-urile rezoluțiilor ecranelor
Poate ai văzut rezoluțiile pentru ecrane descrise prin valori precum 720p, 1080i sau 1080p. Ce înseamnă asta? Pentru început, literele îți spun cum este "desenată" imaginea pe monitor. Litera "p" înseamnă progresiv, iar litera "i" înseamnă întrețesut.
Un monitor cu imagine întrețesută este un urmaș al începuturilor televiziunii și al monitoarelor CRT vechi. Orice monitor sau ecran TV are o serie de linii de pixeli aranjați orizontal pe el. Liniile erau relativ ușor de văzut atunci când te apropiai destul de un monitor sau de un televizor vechi, dar în prezent, pixelii de pe ecran sunt atât de mici încât sunt foarte greu de văzut fără o lupă sau ceva similar. Electronica monitorului "desenează" ecranul linie cu linie, mult prea rapid pentru ca ochii noștri să observe acest lucru. Un ecran întrețesut afișează pe rând liniile de pixeli impare, apoi pe cele pare. Din moment ce ecranul desenează liniile de pixeli alternativ, tremuratul imaginii a fost întotdeauna o problemă pentru monitoarele cu imagine întrețesută. Producătorii au încercat să rezolve problema în diferite moduri. Cea mai comună metodă este să crești numărul de afișări ale unui ecran complet într-o secundă, așa numita rată de reîmprospătare (refresh rate). Cea mai obișnuită rată de reîmprospătare era de 60 de afișări pe secundă, un nivel acceptabil pentru majoritatea oamenilor, dar care putea fi crescută puțin mai mult pentru a scăpa de tremuratul imaginii, care era vizibil pentru unele persoane.
Pe măsură ce am renunțat la vechile monitoare CRT, terminologia s-a schimbat din rata de reîmprospătare a imaginii la numărul de cadre pe secundă (frames per second), datorită modului diferit de lucru al monitoarelor LED. Rata de cadre pe secundă este viteza cu care monitorul afișează fiecare cadru diferit. Cele mai recente versiuni de Windows setează o rată de 60 de Herți, sau de 60 de cicluri pe secundă, iar ecranelor LED nu le tremură imaginea. Sistemul de afișare s-a schimbat din întrețesut în progresiv deoarece noile monitoare digitale sunt mult mai rapide. La o imagine progresivă, liniile sunt desenate pe ecran unele după altele, secvențial, în loc să le afișeze pe cele impare și apoi pe cele pare. Dacă, de exemplu, vrei să traduci 1080p, această rezoluție este folosită de ecrane caracterizate prin 1080 de linii de pixeli orizontale și de o imagine afișată progresiv. Există o ilustrare destul de bună a diferențelor dintre scanările progresive și intercalate pe Wikipedia aici: scanare progresivă. Pentru o altă lecție fascinantă de istorie, citește Interlaced video.
Ce înseamnă numerele: 720p, 1080p, 1440p, 2K, 4K și 8K?
Atunci când televizoarele de înaltă definiție au devenit ceva normal, producătorii au inventat o scară de valori pentru explica rezoluțiile ecranelor. Cele mai comune numere pe care le vezi sunt 720p, 1080p, 1440p sau 4K. După cum am văzut, "p" și "i" îți spun dacă este vorba despre un ecran cu afișare progresivă sau întrețesută. Numerele sunt folosite uneori pentru a descrie și monitoarele calculatoarelor deși, în general, un monitor este capabil să ofere o experiență vizuală mai fidelă decât cea oferită de televizoare. Numerele se referă întotdeauna la numărul de linii orizontale de pixeli ale ecranului. Numărul din valoarea comunicată se referă mereu la numărul de linii orizontale ale ecranului: Iată ce înseamnă fiecare dintre aceste valori comune:
- 720p = 1280 x 720 - este o rezoluție cunoscută în mod obișnuit ca HD sau "HD Ready"
- 1080p = 1920 x 1080 - rezoluție cunoscută drept FHD sau "Full HD"
- 1440p = 2560 x 1440 - rezoluție cunoscută în mod obișnuit ca QHD ori Quad HD, disponibilă în general pe monitoarele de gaming și pe smartphone-urile premium. 1440p este o rezoluție de patru ori mai mare decât 720p HD sau "HD ready". Pentru a crea confuzie, multe smartphone-uri premium au o așa numită rezoluție 2960x1440 Quad HD+, care intra și ea sub umbrela 1440p.
- 4K sau 2160p = 3840 x 2160 - cunoscută sub numele de 4K, UHD ori Ultra HD. Este o rezoluție foarte mare, întâlnită pe televizoarele și monitoarele premium. 2160p este numită 4K deoarece lățimea sa este apropiată de 4000 de pixeli. Cu alte cuvinte, ea oferă de patru ori mai mulți pixeli decât 1080p FHD ori "Full HD".
- 8K sau 4320p = 7680 x 4320 - cunoscută drept rezoluția 8K și oferă o imagine cu de 16 ori numărul de pixeli de pe un ecran cu o rezoluție 1080p FHD ori "Full HD". Pentru moment, poți să găsești 8K doar pe televizoare foarte scumpe de la Samsung sau LG. Totuși, poți să testezi dacă PC-ul tău poate să redea o imagine cu atât de multă informație folosind acest exemplu de clip video filmat la rezoluție 8K:
Problema cu 2K este că nu există pe piața pentru consumatori
În cinematografie, există rezoluția 2K și se referă la 2048 × 1080. Dar pe piața pentru consumatorii obișnuiți, ar fi considerată 1080p. Din păcate, unii producători de ecrane și televizoare folosesc termenul 2K pentru rezoluții de genul 2560x1440, deoarece acele ecrane oferă o rezoluție orizontală de 2000 de pixeli sau mai mult. Din păcate, acest termen este utilizat incorect, pentru a impresiona consumatorii, iar rezoluția lor reală este 1440p sau Quad HD și nu 2K.
Drept urmare, dacă auzi despre un TV, monitor pentru PC, ecran al unui smartphone sau tablete că are rezoluția 2K, acea afirmație este incorectă. Rezoluția reală este cel mai probabil 1440p sau Quad HD.
Poți să vezi videoclipuri cu rezoluție mare pe ecrane cu rezoluție mică?
Poate te întrebi dacă poți să vezi un clip cu o rezoluție mare pe un ecran cu o rezoluție mai mică. De exemplu, este posibil să folosești un televizor 720p pentru a urmări un clip video la 1080p? Răspunsul este da! Indiferent de ce rezoluție are ecranul tău, poți să vezi orice clip video pe el, chiar dacă rezoluția clipului este alta (mai mare sau mai mică). Însă, dacă videoclipul pe care vrei să îl vezi are o rezoluție mai mare decât cea a ecranului tău, dispozitivul tău convertește rezoluția clipului la una care să se potrivească ecranului tău. Acest proces se numește downsampling (sub-eșantionare).
De exemplu, dacă vrei să vezi un videoclip cu o rezoluție 4K pe un ecran cu rezoluție 720p, acel clip video este afișat la 720p, deoarece asta este tot ce poate să îți ofere ecranul tău.
Ce este aspectul de imagine?
Termenul de aspect de imagine a fost folosit inițial în filme, pentru a indica lățimea imaginii din filme față de înălțimea ei. Filmele aveau inițial un aspect de imagine de 4:3, iar această valoare a fost adoptată și de televiziune și de vechile monitoare. Aspectul de imagine folosit în filme a evoluat rapid în unul mult mai lat, ceea ce a însemnat că atunci când filmele erau difuzate la televizor, acestea trebuiau să fie decupate sau imaginea trebuia manipulată în așa fel încât să se încadreze pe ecran.
Pe măsură ce tehnologia s-a îmbunătățit, producătorii de televizoare și de monitoare au început să creeze ecrane late. Inițial, un ecran lat ("widescreen") se referea la orice era mai lat decât un ecran clasic 4:3, dar foarte curând a ajuns să fie înțeles ca un ecran cu un aspect al imaginii de 16:10 și mai târziu de 16:9. În prezent, aproape toate monitoarele de calculator și aproape toate televizoarele au ecrane late. Astfel, emisiunile TV și saiturile web s-au adaptat la această schimbare.
Până în 2010, 16:10 era cel mai popular aspect de imagine pentru monitoarele de calculator. Odată cu creșterea în popularitate a televiziunilor de înaltă definiție, care foloseau rezoluții de afișare precum 720p sau 1080p și care au transformat aceste standarde în sinonimul imaginii de înaltă definiție, 16:9 a devenit raportul de aspect standard pentru imaginea de înaltă definiție.
În funcție de aspectul de imagine al ecranului tău, poți să folosești doar rezoluțiile care sunt specifice lățimii și înălțimii sale. Unele dintre cele mai comune rezoluții care pot fi folosite pentru fiecare aspect de imagine sunt următoarele:
- Rezoluții cu aspect de imagine de 4:3: 640×480, 800×600, 960×720, 1024×768, 1280×960, 1400×1050, 1440×1080, 1600×1200, 1856×1392, 1920×1440 și 2048×1536.
- Rezoluții cu aspect de imagine de 16:10: 1280×800, 1440×900, 1680×1050, 1920×1200 și 2560×1600.
- Rezoluții cu aspect de imagine de 16:9: 1024×576, 1152×648, 1280×720 (HD), 1366×768, 1600×900, 1920×1080 (FHD), 2560×1440 (QHD), 3840×2160 (4K) și 7680 x 4320 (8K).
Există o legătură între raportul de aspect al imaginii și orientarea ecranului?
Orientarea ecranului se referă la modul în care te uiți la un ecran: cele mai comune orientări sunt landscape (peisaj) și portrait (portret). Orientarea landscape (peisaj) înseamnă că lățimea ecranului este mai mare decât înălțimea lui, iar orientarea portret este exact opusul. Majoritatea ecranelor mari precum cele de pe calculatoare, laptopuri sau televizoare folosesc orientarea landscape (peisaj). Ecranele mai mici precum cele de pe smartphone-uri sunt folosite de obicei în modul portret, dar pentru că dimensiunile lor îți permit să le rotești cu ușurință, acestea pot fi folosite și în modul landscape (peisaj). Raportul de aspect al unui ecran definește rația părții mai lungi față de partea sa mai scurtă. Drept urmare, asta înseamnă că raportul de aspect al unui ecran îți spune raportul dintre lățime și înălțime atunci când te uiți la ecran în modul landscape (peisaj). Raportul de aspect nu este folosit pentru a descrie ecranele (sau orice forme rectangulare) în modul portret.
Cu alte cuvinte, ai putea spune că un raport de aspect 16x9 este același lucru cu 9x16, dar a doua versiune nu este o formă acceptată atunci când te referi la raportul de aspect. Totuși, poți să te referi la rezoluția ecranului în ambele forme. De exemplu, o rezoluție de 1920x1080 de pixeli este același lucru ca 1080x1920 de pixeli; doar că diferă orientarea.
Ce efect are dimensiunea ecranului asupra rezoluției?
Deși un ecran de televizor 4:3 poate fi ajustat să afișeze bare negre în partea de sus și în cea de jos a ecranului atunci când afișează un film sau o emisiune filmată în aspect lat, asta nu are sens la un monitor, așa că nu vei vedea ca Windows să îți ofere opțiuni diferite pentru rezoluții late. Poți să vizionezi filme cu barele acelea negre la fel ca pe televizor, dacă este cazul, dar afișarea lor este făcută de către aplicația cu care te uiți la film.
Cel mai important lucru nu este dimensiunea monitorului, ci abilitatea sa de a afișa imagini cu rezoluție mare. Cu cât setezi o rezoluție mai mare, cu atât vor fi mai mici imaginile de pe ecran, și vine un moment când textul de pe ecran s-ar putea să fie prea mic pentru a mai fi lizibil. Pe un monitor mare este posibil să crești rezoluția foarte mult, dar dacă densitatea pixelilor nu se ridică la același nivel, nu vei obține rezoluția maximă posibilă înainte ca imaginea să devină de necitit. În multe cazuri, monitorul nu afișează nimic dacă îi ceri Windows-ului să folosească o rezoluție pe care nu o suportă. Cu alte cuvinte, nu te aștepta la miracole de la un monitor ieftin. Când vine vorba despre ecranele de înaltă definiție, este clar că primești ceea ce plătești.
Ai și alte întrebări despre rezoluțiile ecranelor?
Dacă nu ești o persoană foarte tehnică, este posibil să devii confuz de la atâtea detalii despre ecrane și rezoluții. Sperăm că acest articol a reușit să te ajute să înțelegi cele mai importante caracteristici ale unui ecran: aspectul de imagine, rezoluțiile sau tipul ecranului. Dacă ai întrebări pe marginea acestui subiect, nu ezita să ne întrebi în secțiunea de comentarii de mai jos.